Răspunsul, la întrebarea care a chinuit filozofii secol după secol, pare azi, în secolul vitezei, mai clar ca oricând. Cine sunt?... Sunt rezultatul deciziilor pe care le iau. Fiecare hotărâre transformă şi conturează identitatea. Traversăm, poate cu o ciclicitate uimitoare, crize de identitate care zdruncină echilibrul aparent. Aproape ca o alarmă ştim că e timpul deciziei, e momentul în care trebuie luate hotărâri, care pot influenţa viaţa de-a lungul multor ani. Provocarea stă în a găsi răspunsurile care nu ne contrazic sau în a accepta răspunsurile neplanificate.
Pentru a sări peste etapa dificilă a deciziei visăm la un transplat de identitate. Visăm să fim ca alţii sau chiar ne închipuim că suntem. Întotdeauna varianta care implică mai puţin efort va fi o ispită constantă. Cei care amână repetat luarea deciziei rămân probabil toată viaţa într-o criză de identitate, mulţumindu-se cu simplul act al imitaţiei marilor caractere. Dar decizia de azi va hotâri cum voi arăta mâine. Suntem suma deciziilor noastre.
Porblema identităţii roade inimile noastre într-o formă sau alta. Devenim tot mai frământaţi de job-ul pe care îl avem încât, fără să vrem, ajungem la o identificare absolută cu munca prestată. Pot gândi că slujba vorbeşte despre mine, dar de fapt, sunt mult mai mult decât o simplă calificare. Iar a vedea lucrurile în acest fel este un act decizional. Aleg să fiu mai mult decât o meserie. Statutul final pe care crezi că îl poţi obţine prin job se vede prin atitudinea dovedită atunci când jobul încetează să existe. Mulţi oameni îşi pierd azi locul de muncă. Este o tragedie pentru unii, este doar un obstacol pentru alţii. Aleg să mă privesc dincolo de ceea ce mâinile mele pot face, pentru că nu munca mă defineşte. Prietenii şi familia te vor percepe prin ceea ce faci doar dacă tu începi să crezi acest lucru despre viaţa ta. Doar atunci când descoperi răspunsul la întrebarea Cine sunt ? ajungi să te bucuri de toate celelalte lucruri care vorbesc despre tine. Altfel, jobul poate deveni o arma menită să apare onoarea inexistentă în alt mod.
Suntem ca o pictură care aşteaptă neîncetat semnătura finală a Creatorului său. Până atunci, decizie după decizie vor colora pânza identităţii noastre în nuanţe care se disting atât de clar una de cealaltă. Nu pot fi ceea ce tu eşti la fel cum oricât de mult as încerca să obţin din cantitaţi difertite de culoare, aceeaşi nuanţă, nu voi reuşi. Şi totuşi, împreună ne evidenţiem mai mult.
Atunci când descoperim adevărata identitate, găsim bucuria vieţii trăite cu scop. Iar descoperirea poate să vină mai întâi ca o revelaţie a realităţii că nu sunt doar un job, că achiziţiile personale sunt doar un colţ din universul meu, că succesul şi eşecul sunt doar trepte în drumul cunoaşterii. Să ştii de unde vii şi unde mergi. Adevărata identitate este formată din fiecare decizie a modului în care aleg să percep lucrurile. Toate aceste proiecţii vorbesc despre mine, arată spre ceea ce sunt. Pentru unii, o imagine clară, pentru alţii un total mister, dar niciodată privit în întregime, desluşit pe de-a întregul, admirat la valoarea unică decât de Cel care a presărat în viaţa mea momentele decizionale pentru a mă ajuta să prind forme nebănuite de identitate prin care am dobândit aripi libere. Identitatea aduce libertate. Lanţurile presiunii s-au rupt. Acum, nimic nu se compară cu o călătorie pe aripi de vultur.
Articole - Comentarii la acest articol (0)
