În fiecare dimineaţă când mă trezesc, îl văd.
În salut din priviri şi mă bucur că e acolo.
De fiecare dată când îl ating, tresar.
De fiecare dată când îl privesc, mă inspir.
Este micul meu secret care până acum nu l-am împărţit cu nimeni.
De aproape un an de zile, am aşezat pe uşa interioară a dulapului meu, fotografia lui Dan Puric, actor şi regizor român.
Am ales să am aproape acest afiş pentru a-mi aminti constant că în fiecare zi trebuie să fac un pas mai aproape în împlinirea visului meu.
Să-l ating
Să-l cuprind în palme...
Şi să-l înalţ!!!

Vin înaintea voastră ca un luptător încercat; lovit, dar nu doborât. Cu strategii de luptă uşor utopice, dar cu principii necompromise, cu planuri măreţe de multe ori neconcretizate, dar acum cu obiective bine determinate. Crescută în spiritul proclamării propriului ideal, mânată de gânduri îndrăzneţe, speriată de multe ori de încrâncenarea unora de a reuşi cu orice preţ, am ajuns să fiu vrăjită de un vis neastâmpărat.

O dată cu înlăturarea pufului de boboc student şi mai târziu, o dată cu terminarea studiilor, am păşit în câmpul muncii, sau mai bine zis în câmpul luptei. După primul atac, desfăşurat pe o ceaţă deasă, cu o teamă nebună de necunoscut...am supravieţuit...nu numai eu, dar şi visul meu. Acuzată în şoaptă că mi-a mai rămas îndrăzneală să visez, vin şi vă întreb: ce să fac cu visul meu? E momentul să-l îngrop definitiv sau să-l fac să înflorească?
După nopţi nedormite, după adânci cugetări şu frământări, am primit în final răspunsul aducător de linişte, putere, energie fără limite. VISUL MEU VA PRINDE ARIPI CURÂND. Nu pot renunţa la el pentru că îmi contureazăi identitatea prin care primesc semnificaţia.

Visul mă defineşte, arată lumii întregi cine sunt. Iată că ai ajuns în ultimul an de studii şi te întrebi: „Ei bine, şi ce-am să fac cu educaţia primită?” Nu e momentul să te cuprindă teama, trebuie să ajungi să te defineşti prin propriile valori. Tot ce trebuie să ştii este: „Cine eşti tu? Care este visul tău?”.  În discursul de la absolvirea doctoratului, Oprah Winfrey mărturisea : Fiecare dintre noi are o chemare. Iar chemarea ta nu nu ţi-o poate spune cineva, ci tu o simţi. Este parte din forţa vieţii tale. La adolescenţă, un profesor înţelept mi-a spus: Dacă nu eşti gata să te sacrifici pentru lucrurile în care crezi, degeaba trăieşti...Şi istoria este plină de oameni care au avut un vis, au crezut în el, au răspuns chemării. Acum 44 ani, Martin Luther King Jr, proclama cu tărie visul său. Am un vis, acela că într-o bună zi, în statul Alabama, al cărui guvernator nu aruncă decât vorbe de împotrivire şi refuz, se va ajunge şi la clipa în care băieţii negri şi fetele negre vor putea să dea mâna cu băieţii albi şi fetele albe şi să se plimbe împreună ca fraţi şi surori. Am un vis cum că într-o zi fiece vale se va înălţa, şi fiece colină sau munte va fi coborât, locurile pietroase vor fi netezite, iar locurile strâmbe vor fi îndreptate, iar slava Domnului se va arăta, şi toată fiinţa laolaltă o va vedea. Aceasta ne e speranţa. Aceasta e credinţa cu care mă întorc în Sud.

Un an mai târziu, Martin Luther King primeşte premiul Noble pentru pace, iar după cinci ani de la rostirea discursului său este asasinat. Mai târziu, ziua morţii sale devine dată comemorativă pentru întreaga Americă. Martin Luther King, asemenea altor personalităţi care străbat timpul, arată desluşit că oamenii obişnuiţi devin eroi nu prin felul în care îşi încheie viaţa ci prin felul în care o trăiesc, prin felul în care răspund chemării.

O dată ce definesc identitatea, cunosc semnificaţia. Goana după sens se sfârşeşte pentru că ajung să mă definesc prin lucrurile în care cred şi pe care mi le doresc îndeplinindu-se. Merită să te lupţi pentru semnificaţie şi nu pentru succes. Atunci când vei face aşa, te vei trezi că le ai pe amândouă, spunea John C. Maxwell. La acelaşi gând a ajuns şi personajul principal din clasicul It’s a Wonderful Life. Filmul de Crăciun, prezintă povestea unui tânăr visător, George Bailey. Visa să călătorească în toată lumea, să facă lucruri mari, visa succesul. Dar nici unul din aceste lucruri nu s-a realizat. A ajuns să trăiască într-un orăşel mic având o firmă de economii, întrebându-se dacă viaţa sa valorează ceva. În final, înconjurat de o soţie iubitoare de patru copii veseli, de toată comunitatea care îl salvează de la închisoare, recunoaşte propriul său succes, recunoaşte că viaţa sa depăşeşte visul atunci când căutarea sa a fost după semnificaţie. Filmul It’s a Wonderful Life este acum mult mai popular acum decât de la lansare, în 1946 când a fost un eşec financiar. Tot mai mulţi oameni se regăsesc în frumoasa poveste de Crăciun. 

Aşadar, identitate şi semnificaţie într-un singur cuvânt VIS. Atunci când ai identitate nu te mai lupţi după semnificaţie. Identitatea oferă semnificaţie, împlinire, siguranţă. Iar un mod de a-ţi croi identitatea este să ai propriul vis. Acest deziderat presupune un act de curaj dar şi de discernământ. Psihologul Frank Farley a petrecut treizeci de ani studiind ceea ce el numea PERSONALITATEA T, sau personalitatea în căutare de aventură, de pericol. Aceştia sunt oamenii atraşi de situaţii şi comportamente cu grad mare de risc. Un grup de cercetători din Israel a descoperit ceea ce se numeşte gena riscantă. Oamenii identificaţi ca fiind curioşi aveau o versiune mai lungă a genei, cunoscută sub numele D4DR, decât cei meditativi şi comozi. Oamenii de tipul T se apucă de sporturi extreme: alpinism, deltapan, parapantă sau base jumping. În multe cărţi despre succes, asumarea de riscuri este încurajată, dar în literatura din domeniul psihologiei, este aproape întotdeauna un semn de pericol. Deşi persoanele de personalitate T pronunţat pot excela în multe domenii, sunt de asemenea mai înclinate către comportamente potenţial distructive, cum ar fi consumul de droguri, activităţi sexuale riscante şi jocuri de noroc. Uneori când viaţa pare lipsită de împliniri sau când trece pe lângă tine, poţi lua decizii curajoase şi riscante, care în acelaşi timp să fie nechibzuite. De aceea, trebuie să identifici clar chemarea ta, să analizezi cu discernământ gradul de neprevăzut şi apoi lasă-ţi gena riscantă să intre in acţiune.

Iată cum  visul presupune cunoaştere, semnificaţie, discernământ, curaj şi voinţă.  În această primăvară am avut ocazia să îl întâlnesc personal pe Dan Puric şi am aflat că la 20 ani a avut un vis: să caute cu bucurie misterioasă în suflet, un limbaj asemănător muzicii, o comunicare profundă rapidă şi fără echivoc. La 40 ani, visul s-a îndeplinit, este recunoscut pe toate scenele internaţionale ca Regele Pantomimei. În povestea sa, un amănunt am remarcat: atunci când colegii mei se certau, cine să devină directorul Teatrului Naţional, spunea Dan Puric, eu mă duceam să exersez paşi de step.

În trei zile vom sărbători ziua naţională a României. Este un moment în care poţi să capitulezi aducând o listă lungă de argumente care par să-ţi fi pecetluit soarta sau poţi să te ridici să deschizi larg ochii şi să visezi!! Da, într-o lume imperfectă, eşti liber să visezi!!!

Articole - Comentarii