Dacă nu aş fi scris, aş fi existat măcar?
Cum să ştiu ce gândesc sau simt dacă nu îmi deschid caietul şi încep să scriu despre acestea? Îmi amintesc când lucram la o poveste scurtă într-o dimineaţă devreme. Timp de trei ore m-am chinuit să creez personaje tridimensionale şi să elimin toate clişeele din dialogul lor. Fiind un începător necopt într-ale ficţiunii, a început să mă doară capul din cauza efortului. În mod firesc, de obicei mă opresc din scris şi trec strada la o cafenea. Închipuiţi-vă surpriza pe care am simţit-o când am descoperit că toţi oamenii din cafenea erau personaje bidimensionale care vorbeau în clişee! Nici unul dintre ei nu părea nici pe departe la fel de interesant ca cei care populau povestea mea. M-am întors la siguranţa realităţii false care mă aştepta în biroul meu de la subsol.
Annie Dillard The Writing Life

Doamne, dă-mi ochi să văd lucrurile aşa cum sunt
Mâini să zidesc spre cum ar putea să devină
Buze să le proclam strălucirea tăinuită
Şi o inimă încăpătoare pentru orice dimensiune.
 

Articole - Comentarii